Teatrul de acasă
Teatrul este o activitate culturală ce încântă pe toată lumea, indiferent de vârstă. Oricine visează, încă din copilărie să devină actor / actriță. Iată câteva modalități prin care putem să transformăm casa într-o adevărată sală de spectacol.
Cea mai simplă modalitate de a implica preșcolarii este dramatizarea. După ce citim o poveste fiecare membru al familiei își alege un rol, pe care îl va interpreta, așa cum poate.
O altă metodă, mai interesantă, constă în realizarea unei ”coloane sonore” : pe măsură ce citim o poveste, ne oprim la o ilustrație și ne imaginăm ce sunete se aud în scena reprezentată în imaginea respectivă. De exemplu, în imaginea unei văcuțe de la fermă se aud și alte sunete, în afară de ”muu – muu”: piuitul puișorilor, lătratul câinilor, talanga văcuței, ciripitul păsărelelor, o poartă care scârție, etc. Fiecare membru al familiei va reproduce sunetele respective, unii mai tare, alții mai încet, ca într-o orchestră. Se procedează la fel pentru fiecare imagine . După aceea se reia lectura textului, iar în dreptul fiecărei ilustrații se reproduc sunetele de fundal.
Pantomima: în timp ce părintele citește o poveste, copilul o interpretează, fără să scoată niciun sunet. Fiind o activitate ”fără sunet” nu necesită nici costume, copilul pur și simplu reproduce mișcările personajului principal, experimentând aventurile personajului.
Ceează o poveste. Este o activitate ce se poate face pe baza unei povești pe care copilul o cunoaște, sau nu. Nu este nevoie ca părintele să citească textul. Tot ce trebuie să facă părinții și copilul este să privească imaginile și să interpreteze ceea ce văd, așa cum își imaginează fiecare.
Crește un copac. Copilul își va folosi tot corpul în această activitate, în care părintele va spune o poveste:
- Este iarnă. Ești o sămânță de măr îngropată în pământul acoperit de zăpadă. Este întuneric și abia mai încapi în cotor. ( copilul stă ghemuit pe jos)
- E primăvară. Pământul a început să se încălzească și tu începi să te dezmorțești.
- Este timpul să încolțești. Te simți puternic și cu o sforțare ieși din cotor, așa cum un pui iese din ou. Pământul din jurul tău e moale și, fără să știi de ce, împingi si mai tare, pănă ieși din pământ și vezi pentru prima dată, SOARELE!
- Soarele te încălzește și tu ești din ce în ce mai puternic. Înflorești de bucurie. Și îți întinzi crengile tot mai sus
- Au trecut câțiva ani. Ești mare cât un om. Ai frunze verzi care se scaldă în soare. Stai mândru în razele soarelui. Te întinzi spre cer.
- Este toamnă. Crengile tale sunt pline de mere dulci și zemoase. Ele conțin semințe care vor deveni, într-o zi pomi roditori, ca și tine. Merele sunt grele. Crengile tale sunt puternice. Cu toate acestea, simți că se rup sub greutatea merelor.
- Se apropie niște copii cu coșulețe în mâini. Copiii culeg merele, iar crengile tale sunt ușoare. Știi că ei vor mânca merele și vor arunca semințele. Din unele vor crește alți meri. Ești fericit.
- Acum e iarnă. Toate frunzele au căzut. Dar știi că vor crește altele, la primăvară. Acum te odihnești.
SFÂRȘIT.
Ideile au fost preluate :