Cuibul frunzelor

nov. 09, 2020

de Cristina Beatrice Preda cu ilustrații de Maya Baranyai

  Natura și-a prins colierul toamnei la gât. Fiecare suflare lină a vântului împrăștia acum rugină pe frunzele întristate. Pe cea mai mică dintre ele, Frunzi, culorile dobândite o înviorau. Făcea piruete și sărea, râdea și aducea veselie pe creanga de care era agățată.

Într-o zi nu prea îndepărtată, surorile o certară, sătule de zarvă:

– Ajunge! Este inutilă bucuria ta. Curând, toate vom fi la mila anotimpului. Zgribulite, ne vom rostogoli de pe ramuri, zburând spre locuri necunoscute.

– Stați fără grijă, suratelor! Dacă ne legăm una de cealaltă, nici gerul înspăimântător nu ne va  separa. Trăiesc prima toamnă, dar se pare că m-am împăcat cu mofturile ei. Vom găsi până la urmă adăpost într-o scorbură când vremea se va înrăutăți.

– Privește în jur! Cine crezi că va găzdui pătura de frunze din atâția copaci? Pur și simplu, nu încăpem!

Frunzi ezită. Aveau dreptate. Nicio scorbură învecinată nu se arăta destul de spațioasă.

– Voi porni în căutarea unui culcuș perfect. Trebuie să existe o soluție! se hotărî în timp ce cobora din copac.

Colindă în lung și-n lat, prin tufișuri și luminișuri, fără rezultat. Când două veverițe prietenoase o invitară să le viziteze căsuța, în inima ei se ivi o speranță.

– Aici ne ascundem de iarna aspră. Intră! Simte-te ca acasă!

Camera în care au poftit-o era cochetă și primitoare, dar cam îngustă. Ceștile, farfuriile și tacâmurile se îngrămădeau în singurul dulap, iar cele două paturi atingeau marginea ușii pătrate.

– Câte frunze ar vrea să vină? întrebă ospitalieră una dintre veverițe.

– O! Din cincisprezece copaci, calculă dezamăgită Frunzi.

– Cincisprezece?! O mulțime! Îmi pare rău, mă tem că asta este tot ceea ce îți putem oferi! mărturisi cu regret cealaltă veveriță.

Frunzi oftă și ochii îi înotau în lacrimi. Cum să se întoarcă și să dea rudelor vești rele?

– Să nu te descurajezi! Mai este și mâine o zi. Te odihnești puțin, apoi pleci să cercetezi zona, îi propuseră animăluțele, aranjându-i o plapumă catifelată.

– Mulțumesc pentru ajutor! Voi rămâne! se întinse Frunzi, căscând de oboseală.

Nici somnul nu-i era liniștit. Se foi câteva minute și, după ce închise în sfârșit ochii, începu să viseze.

Se făcea că veverițele îi deschideau o poartă uriașă, chemând-o într-o încăpere cenușie. Merse domol, cu treptele scârțâindu-i sub picioare, și o zări din depărtare. Regina Anotimpurilor ascuțea niște steluțe de zăpadă pe un tron împodobit cu frunze, cetini, flori și nisip.

– Eu ți-am cerut să mă vizitezi! Regret dacă te-am ținut în suspans, glăsui, văzând-o pe Frunzi în prag.

– Cum vă poate fi de folos o frunză umilă ca mine, Maiestate? îi vorbi, cu o plecăciune în semn de respect.

– Ridică-te! Astăzi este rândul meu să îți fiu recunoscătoare pentru faptele tale. Datorită curajului tău de-a schimba soarta frunzelor, ați câștigat un cuib. Hai să ți-l prezint!

Pe hol, porumbeii și vrăbiuțele cărau lemne și paie din culcușurile păsărilor care se vor îndrepta spre țări mai calde. Strugurii zemoși erau așezați în fructiere, iar focul din șemineu pâlpâia.

– Nu îmi vine să cred că merit asta! Surorile mele vor fi din cale afară de fericite!

Tresări. Își frecă ochișorii, dezmeticindu-se din vis, și…

– Trezește-te! Am fost răsplătite pe măsura încrederii tale. Uite cât suntem de răsfățate! o zgâlțâi familia ei de frunze.

– O clipă! se retrase câțiva pași, minunându-se.

Recunoscu imaginea din vis. Iată șemineul, și strugurii, și vasele…și…Uimită, Frunzi se împiedică de o coroniță ornată cu frunze, flori, cetini, nisip și două castane coapte. O luă de jos și citi bilețelul care o însoțea:

,,Îți mulțumim că ne-ai învățat să ne păstrăm credința! Ea este cea care ne ține dorințele aprinse. Vom călători pe alte și alte meleaguri pentru a-ți spune povestea, dar te vom purta în gând. Prin speranță, ai construit cel mai frumos cămin al frunzelor: acela numit ACASĂ.

        Cu dragoste pentru viteaza Frunzi,      

       Regina Anotimpurilor și cele două veverițe”

sursa: https://www.cutiuta-cu-povesti.ro/blog/povesti-altfel/cuibul-frunzelor/?fbclid=IwAR335QGp-KgVn56gkVCq5x9JGMaA3NDylsrS2MfXFaTNshG1n438nCXQgkU